Vietile sfintilor pentru copii

Sfânta Ripsimia din Armenia

Sfânta Ripsimia (ori Hripsimia) este o martiră de origine romană. Împreună cu alte muceniţe este venerată în Biserica armeană. Despre Sfânta Ripsimia se spune că aparţinea unei familii nobiliare romane. Încă de mică şi-a arătat dragostea pentru Mântuitorul Iisus Hristos. 

Pentru a evita propunerile împăratului Diocleţian, care o remarcase datorită frumuseţii ei neasemuite, Ripsimia împreună cu alte fecioare au fugit din Roma în oraşul Alexandria, apoi în alt oraş numit Valarshapat. Însă împăratul roman Diocleţian a aflat unde s-a ascuns Ripsimia şi i-a trimis regelui Tiridates o scrisoare prin care îi spunea că fie o va trimite pe Ripsimia înapoi la Roma, fie el însuşi, regele Tiridates, se va căsători cu ea.

Când Tiridates i-a propus Ripsimiei să se căsătorească cu el, Ripsimia i-a răspuns:

- Eu nu pot fi soţia ta pentru că asta ar însemna să-L trădez pe Mântuitorul Iisus Hristos. 

Imediat după ce rosti aceste vorbe, se auzi o voce cerească:

- Să fii curajoasă, să nu te temi, pentru că Eu sunt cu tine.

La auzul acestei voci, regele Tiridates a poruncit ca Ripsimia să fie torturată. Însă torturile prin care Sfânta a trecut nu le-a înspăimântat pe fecioarele care erau cu ea. Astfel, fecioara Gaiana şi celelalte călugăriţe din comunitate au acceptat să împărtăşească soarta Ripsimiei şi au primit cununa mucenicei în anul 290 d.Hr. O singură călugăriţă, pe nume Cristina, a scăpat de tortură, ea plecând apoi în Georgia în calitate de misionară. 

Se spune că regale Tiridates şi soldaţii din vina cărora au fost ucise fecioarele au fost chinuiţi de diavoli şi se comportau ca animalele sălbatice. 

Sfânta Ripsimia este sărbătorită în calendarul creştin ortodox pe data de 30 septembrie. 

Sfânta Angelina Brancovich, prinţesa din Serbia

Sfânta Angelina a fost fiica prinţului ortodox al Albaniei, Scandenberg. La curtea tatălui său, Angelina a primit educaţie creştină încă de când era copil, fiind crescută în spiritul ortodox al dragostei pentru Dumnezeu şi al iubirii şi întrajutorării aproapelui. 

După ce turcii au năvălit în Serbia, conducătorul acestei ţări, Ştefan al Serbiei, a căutat adăpost în ţara vecină, Albania. Acest conducător al Serbiei era un om cu frica lui Dumnezeu şi un mare credincios. 

Ştefan al Serbiei şi-a căutat aşadar refugiul la curtea lui Scandenberg al Albaniei, unde a cucerit inima Angelinei cu blândeţea şi marea sa credinţă. Deşi Ştefan îşi pierduse vederea într-una dintre bătăliile cu turcii, acest fapt n-a împiedicat-o pe Angelina, prinţesa Albaniei, să accepte propunerea în căsătorie a regelui Ştefan al Serbiei.

În anii care au urmat, Dumnezeu a binecuvântat acea căsătorie cu doi copii, George şi Ioan. Nu a durat mult şi turcii au invadat Albania. Angelina, Ştefan şi cei doi fii s-au văzut nevoiţi să fugă în Italia. După decesul lui Ştefan, Angelina a cerut ajutor regelui Ungariei pentru a îngropa creştineşte trupul soţului în ţara lui natală, Serbia. 

Despre primul copil al Angelinei, George, se spune că a renunţat la cele lumeşti, lăsând titlul de rege fratelui său mai mic şi convertindu-se la călugărie sub numele de Maxim. Ioan, băiatul mai mic al Angelinei Brancovich, s-a căsătorit, însă nu a avut copii. Cei doi copii ai Angelinei, George şi Ioan, au făcut multe acte de milostenie şi mari minuni, iar sârbii ortodocşi i-au sanctificat. După trecerea la cele veşnice a copiilor ei, Angelina s-a călugărit şi şi-a trăit restul vieţii în rugăciune şi post. A fost înmormântată, la finele secolului al XV-lea, alături de copii ei în Biserica Krushedol din Frushka Gora. Despre moaştele Angelinei, a lui Ştefan şi a celor doi copii ai lor se spune că aveau puteri tămăduitoare, mulţi ortodocşi sârbii rugându-se lor pentru sănătate. (traducere şi adaptare, după Vieţile sfinţilor ortodocşi sârbi, de Voyeslav YANICH, republicată de Eastern Orthodox Books, 1974)

Sfânta Angelina este sărbătorită în calendarul ortodox pe data de 1 iulie.

Ce înseamnă numele Angelina?

Numele Angelina este derivat din limba latină medievală de la „Angelus“, care înseamnă „înger“. În limba greacă „angelos“ se traduce prin „mesager“. 

Sfânta Zlata din Bulgaria

Sfânta Zlata s-a născut în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în satul Slatena, situat între graniţa dintre Bulgaria şi Serbia, când Bulgaria era sub stăpânire turcă. Încă din tinereţe, Zlata a arătat un caracter puternic şi o mare credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos. Frumuseţea neasemuită a fetei i-a adus însă mari încercări şi suferinţe.

Într-o zi, pe când Zlata mergea în pădure să adune lemne, un turc, îndrăgostindu-se de frumuseţea ei, a răpit-o şi a dus-o la casa lui. 

- Eu mă voi căsători cu tine, i-a spus turcul, dacă tu accepţi să renunţi la Hristos al tău şi să te converteşti la islam. Dacă nu vei face acest lucru, atunci chinuri mari vei cunoaşte. 

- Nu voi renunţa nicicând la Hristos, i-a spus Zlata turcului. Eu cred în Dumnezeu Tatăl şi în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi doar Lor mă voi închina, şi nu lui Allah al tău. 

Turcul însă a încercat şase luni de zile s-o convingă pe Zlata să renunţe la credinţa ei. Văzând rezistenţa fetei, a adus două turcoaice care i-au promis bogăţii numeroase:

- Uite, i-au spus turcoaicele Zlatei, vei avea o viaţă frumoasă, lipsită de grijă, cu multe veşminte scumpe, bijuterii. Stăpânul nostru te va trata ca pe o prinţesă şi nu va mai trebui să munceşti aşa cum făceai în familia ta. 

Însă pe Zlata nu o impresionau bogăţiile lumii pământeşti.

- Bogăţia adevărată este sus în ceruri, la Dumnezeu, spunea ea.

Văzând că nu reuşeşte nici aşa, turcul le-a ordonat părinţilor fetei şi celor trei surori ale sale să o convingă să se convertească la islam. 

- Dacă nu o veţi convinge voi să renunţe la Hristos al ei şi să accepte legea islamului, a spus turcul, atunci chinurile pe care mintea omenească nu şi le închipuie le veţi cunoaşte şi voi şi ea. 

Cuprinsă de frică şi ameninţată, familia Zlatei a încercat s-o convinsă să accepte islamul pentru a-i salva.

- Dumnezeu este bun şi milostivi, i-au spus părinţii ei, şi îţi va ierta acest păcat. 

- Noi suntem surorile tale şi tocmai pentru că ne iubeşti vei face acest lucru pentru noi, o implorau surorile ei.

- Dacă voi îmi cereţi mie aşa ceva, a spus Zlata hotărâtă, atunci nu mai sunteţi familia mea. Tatăl meu este Iisus Hristos, iar mama mea este Fecioara Maria, iar fraţii şi surorile mele sunt toţi martirii creştinii care şi-au dat sufletul Domnului, apărând credinţa creştină. 

Turcul şi-a dat seama că fata nu va renunţa niciodată la creştinism şi a poruncit să fie torturată. 

Cu ajutorul rugăciunilor, Zlata a îndurat toate chinurile la care era supusă. Aflând de călugărul Timotei, stareţul Mănăstirii Stavronikita din Sfântul Munte Athos, care tocmai sosise în sat, Zlata a trimis un creştin să-l roage pe călugăr să nu o uite în rugăciunile sale. Trei luni de zile Sfânta a rezistat torturilor la care era supusă. Apoi, turcii au chinuit-o şi mai tare, smulgându-i fâşii de piele de pe trup. După mai multe zile de tortură, turcii au spânzurat-o şi i-au tăiat trupul în bucăţi. 

Moaştele Sfintei Zlata se află în Biserica „Sfinţii fraţi martiri Chiril şi Metodie“ din Sofia. 

Sfânta Zlata a primit cununa mucenicei pe data de 18 octombrie. 

Ce înseamnă numele Zlata?

Numele Zlata provine din cuvântul slav „zlato“ care înseamnă „aur“. 

Sfânta Tamara, regina Georgiei

Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea şi a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani. 

- Trebuie să vă căsătoriţi, Maiestate, pentru a asigura continuarea dinastiei!, îi spuneau, în repetate rânduri, dregătorii de la curte. 

Dar căsătoria cu Yuri, fiul prinţului Andrei Bogoliubsky of Vladimir-Suzdal, nu i-a adus fericire, căci noul rege avea un caracter nestatornic şi era lipsit de credinţă. În cele din urmă, Yuri a fost alungat la Constantinopol. 

În anul 1195, când regatul Georgiei a fost invadat de armata turcă, regina Tamara s-a rugat neîncetat pe unul dintre dealurile Mănăstirii Metekhi, până ce a aflat că armata ortodoxă georgiană a învins armata musulmană. În decurs de câţiva ani, armata georgiană a ajuns să fie cunoscută drept protectoarea transcaucazilor datorită credinţei Tamarei şi a poporului ortodox. 

Mulţi ani mai târziu, unul dintre sultanii Curţii Otomane i-a trimis reginei Tamara propunerea de a se converti la islam. Regina Georgiei a refuzat, spunând:

- Propunerea domniei tale, sultane, ia în considerare doar bogăţia şi imensitatea armatei otomane, dar nu şi judecata divină. Eu cred nu în armata georgiană, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu şi în ajutorul infinit al Sfintei Cruci, pe care tu nu o recunoşti. Doar dorinţa lui Dumnezeu se va îndeplini şi nicidecum dorinţa ta personală, sultane, şi numai judecata lui Dumnezeu, şi nicidecum judecata ta va domni!

În perioada imediat următoare, armata georgiană i-a învins pe turci la Basini, fapt important pentru întreaga lume creştină. 

Odată, extenuată de intensele rugăciuni şi de lucrul de mână, Tamara a aţipit şi a avut o viziune. A văzut un tron aurit împodoit de bijuterii, iar când s-a apropiat de el, un bătrân a oprit-o.

- Cine este îndreptăţit să primească acest glorios tron?, l-a întrebat Tamara pe bătrân.

- Acest tron este pentru Domnia ta, regină a Georgiei, care vei coase doisprezece veşminte preoţeşti. 

După ce s-a trezit din vis, Tamara a înţeles imediat semnificaţia visului şi a cusut cu mâinile ei veşmintele pentru doisprezece preoţi.

Altă dată, în timp ce se pregătea să ia parte la Liturghie, şi-a ataşat la cureaua din jurul mijlocului rubine strălucitoare. În timp ce se îmbrăca, unul dintre slujitori a venit la ea şi i-a spus:

- Stăpână, un cerşetor stă la porţile mănăstirii şi aşteaptă pomană.

- Îi voi da imediat ce voi termina cu veşmintele, a spus regina. 

După ce s-a îmbrăcat, a mers afară, la porţile mănăstirii, dar nu a mai găsit pe nimeni acolo. Foarte supărată, şi-a dat seama că numai acea curea cu rubine a ispitit-o. Şi-a dat-o jos imediat şi a dăruit pietrele preţioase mănăstirii din Gelati. 

Cu multă generozitate, regina Tamara a înzestrat mănăstiri nu numai din Georgia, dar şi din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, România, Constantinopol. Au fost construite şi multe mănăstiri în Georgia. Regina Tamara a abolit condamnarea la moarte şi toate formele de tortură corporală. 

Viaţa ascetică dusă de regină: posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea câteva ore pe noapte a dus la şubrezirea sănătăţii. Mult timp, regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătăţii ei. În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceştia nu i-au putut da un diagnostic exact.

Locul unde a fost înmormântată regina Tamara rămâne până astăzi un mister. Există păreri care spun că mormântul ei este în oraşul Gelati din Georgia, alţii spun că moaştele sale se află în Mănăstirea „Sfânta Cruce“ din Ierusalim. 

Sfânta Tamara este pomenită în calendarul ortodox pe data de 1 mai. Ea este şi protectoarea poeţilor şi a scriitorilor. 

Ce înseamnă numele Tamara?

Numele Tamara este de origine ebraică şi înseamnă „palmier“. 

Sfânta Genoveva, ocrotitoarea Parisului

Dragi copii,

Pentru că pe data de 3 ianuarie calendarul ortodox o sărbătoreşte pe Sfânta Genoveva, vom afla astăzi multe fapte interesante despre viaţa ei şi despre modul în care a salvat de la foamete şi război oraşul Paris (capitala Franţei). 

Despre Sfânta Genoveva se spune că era o simplă fată de ţăran, născută în oraşul Nanterre din Franţa. Într-un zi, în oraşul Nanterre a sosit sfântul Germain din Auxerre (arhidiacon de Auxerre), care era în drum spre Marea Britanie. El s-a oprit în sat şi a ţinut o predică în care le-a vorbit oamenilor despre Dumnezeu. După ce a terminat de vorbit, o copilă în vârstă de şapte ani s-a apropiat de el şi i-a spus că doreşte să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. Era Genoveva. El a încurajat-o, spunându-i: „Copila mea, tu să ai inima pură, să crezi în Dumnezeu din toată inima ta şi cu toată fiinţa ta. Să faci cunoscută credinţa lui Dumnezeu şi celorlalţi semeni, iar Domnul îţi va dărui tăria necesară pentru a-ţi îndeplini misiunea“. După decesul părinţilor ei însă, Genoveva a mers să locuiască cu bunica Luteţia, în Paris. Sfântul Germain i-a dat Genovevei un medalion de bronz ce avea gravat o cruce şi i-a spus fetei să o poarte mereu, că este mult mai folositoare decât orice bijuterie sau colier de aur sau argint. Sfânta Genoveva avea să poarte întreaga viaţă acel medalion. La vârsta de 15 ani a depus jurământul de călugărie în timpul unei ceremonii religioase oficiate de episcopul Parisului. 

Genovevei îi plăcea să meargă singură în biserică noaptea să se roage. S-a întâmplat ca, într-o noapte, în timp ce se ruga, vântul să-i stingă lumânarea. Genoveva a atribuit acest episod diavolului care a încercat să o sperie. Mulţi ani mai târziu, Genoveva avea să apară în diverse picturi ţinând o lumânare în mână, în timp ce în fundalul picturii apare un diavol ce o pândeşte. 

Sfânta Genoveva a trecut la Domnul pe 3 ianuarie în anul 512, la numai cinci săptămâni de la moartea regelui Clovis. Mormântul sfintei Genoveva a devenit loc de pelerinaj, pentru că îi erau atribuite minuni chiar şi după trecerea sa la cele sfinte.

Cu toate că, în timpul Revoluţiei Franceze, racla sa şi multe dintre moaştele sale au fost distruse, cultul ei încă se mai păstrează.

Actualmente, sfânta Genoveva este protectoarea oraşului Paris. Numele ei este invocat deseori în dezastre naturale, cum ar fi: inundaţii sau secetă.

Cuvioasa Apolinaria

O altă sfântă, pomenită recent în calendarul Bisericii noastre, pe 4 ianuarie, este Sfânta Apolinaria. 

Cu multe sute de ani în urmă stăpânea meleagurile greceşti împăratul Antemie, un bărbat înţelept şi binecredincios. Împăratul Antemie avea două fiice, cea mică erabolnavă încă de când se născuse, iar cea mare, Apolonaria, era o tânără înţeleaptă şi plin de har. Când Apolinaria a crescut şi a sosit timpul măritişului, părinţii au vrut să o căsătorească, dar tânăra a refuzat, răspunzând: „Eu vreau să merg la mănăstire să învăţ despre vieţile sfinţilor“, alegând să rămână mireasa lui Hristos. 

Şi părinţii ei, văzând cât de mare este credinţa fetei lor, au hotărât să-i dea permisiunea să plece să vadă Locurile Sfinte, unde a trăit Mântuitorul Iisus Hristos. Şi i-au dat multe slujnice s-o ajute şi aur mult. După ce Apolinaria a ajuns în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, mergea în fiecare zi la mănăstirile de maici şi se ruga. Apoi, într-o zi, le-a spus slugilor:

- Eu demult doresc să îmi închin viaţa Domnului. Acelea dintre voi care doresc să se întoarcă acasă, luaţi aceşti bani şi ce mai aveţi nevoie şi puteţi pleca. 

După mult bine pe care l-a făcut din belşug săracilor, Sfânta s-a retras într-o mănăstire de călugări, unde a vieţuit cu numele Dorotei, descoperindu-se apoi tatălui ei, care o adusese pe sora ei bolnavă să fie vindecată de călugărul Dorotei, căruia i se dusese vestea pentru minunile pe care le săvârşea. 

Ce înseamnă numele Apolinaria?

Numele Apolinaria este derivat de la Apolo, unul dintre zeii păgâni ai Greciei antice, care era zeul soarelui şi al luminii. Numele Apolinaria s-ar traduce prin „frumuseţe“. 

Sfânta Audrey din Anglia

Sfânta Audrey (având descendenţă regală şi purtând numele de prinţesa Ethelreda) s-a născut în anul 636 la Exning, Sufflok, Anglia, în secolul al VII-lea. 

Prima ei căsnicie a durat trei ani, pentru că apoi a rămas văduvă. Se spune că mariajul ei nu s-a consumat niciodată. Sfânta Audrey a făcut un jurământ de castitate şi, deşi a fost obligată să se căsătorească şi a doua oară, ea a rămas fermă în promisiunea sa. Soţul ei însă nu era de acord să trăiască cu cea care îi era soţie ca şi un frate cu sora lui. 

- Eu nu pot accepta un astfel de jurământ pe care l-ai făcut, îi reproşa soţul ei deseori. Ce fel de căsnicie este aceasta?

- Eu mi-am dedicat demult viaţa mea slujirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îi răspundea calm şi cu multă convingere Audrey. De aceea, sufletul şi trupul meu îi aparţin Mântuitorului. Jurământul pe care eu l-am făcut înaintea lui Dumnezeu îl voi respecta, chiar cu preţul vieţii mele.

În cele din urmă, soţul ei, sătul de astfel de discuţii şi nemulţumit de întorsătura pe care a luat căsnicia sa, s-a decis să apeleze la episcopul Wilfrid de York, pentru a-l convinge să o elibereze pe Audrey de jurămintele ei. 

- Bine, bine, i-a răspuns episcopul de York, ascultând ruga bărbatului. Voi vedea ce voi putea face pentru tine.

Episcopul însă, după ce bărbatul a plecat de la el, i-a trimis veste sfintei să se pregătească să plece cât mai departe de casă. Audrey a ascultat sfatul episcopului de York şi a făcut întocmai. Soţul ei a aflat de plecarea ei şi a fost foarte mânios.

- O voi găsi oriunde s-ar ascunde, urla el, zorind ostaşii să se grăbească în căutările lor. Va vedea ea ce înseamnă să asculte de mine, care sunt soţul ei, şi nu de acel Dumnezeu al ei.

Însă, cu toată mânia care zăcea în el, a continuat să o urmărească. În cele din urmă a ajuns-o pe Audrey într-un ţinut numit Colbertâs Head. Când Audrey a văzut că soţul ei era aproape de ea, şi-a întins mâinile spre Dumnezeu şi s-a rugat:

- Doamne, Tu care le ştii pe toate, Tu care ai făcut cerul şi pământul, ajută-mă să nu cad în braţele celor ce-mi doresc răul.

Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga şi a trimis o ploaie care a durat şapte zile şi a despărţit astfel drumul celor doi. Soţul lui Audrey a renunţat în cele din urmă la căsnicie, iar sfânta s-a călugărit şi a întemeiat mănăstirea din Elydin Cambridgeshire, unde a fost şi stareţă. 

A trecut la Domnul pe 23 iunie 679, după ce a îndurat chinurile unei tumori la gât, boală pe care a acceptat-o recunoscătoare pentru perioada timpurie a vieţii ei când a pus preţ pe lucrurile lumeşti. Sfânta Audrey credea că Dumnezeu i-a trimis această boală care i-a afectat gâtul pentru toate colierele pe care le purtase încă de mică. 

În perioada Evului Mediu, la Ely, avea loc „Festivalul Sfintei Audrey“ când se purtau un fel de eşarfe foarte colorate şi ieftine numite „tawdry“ un derivat de la „Sfânta Audrey“.

Sfânta Audrey este celebrată pe data de 23 iunie şi este protectoarea celor suferinzi de tumori la gât, dar şi a văduvelor.

În picturi, este reprezentată ţinând într-o mână o miniatură a Mănăstirii din Ely, iar în cealaltă mână - flori care îmbobocesc. 

Ce înseamnă numele Audrey?

Numele Audrey este un diminutiv medieval de la cuvântul germanic „Adelbert“, unde „adel“ înseamnă „nobleţe“, iar „bert“ înseamnă „faimos, strălucitor“. 

Sfânta Ita din Kileedy

Născută în secolul al V-lea după Hristos, Sfânta Ita a fost o călugăriţă ce a trăit în Irlanda, la Kileedy, localitate care-i poartă numele. În traducere, Kileedy înseamnă „biserica Sfintei Ita“. Născută într-o familie înstărită, din părinţi creştini, încă de mică şi-a dedicat viaţa slujirii Domnului Iisus Hristos. Blândeţea, generozitatea şi marea credinţă au apropiat-o foarte mult de Dumnezeu. De aceea, sfânta a ales să se facă călugăriţă, respingând astfel dorinţa tatălui său de a se căsători cu bărbatul care-i fusese ales.

La Kileedy Sfânta Ita a pus bazele unei mănăstiri unde, de altfel, şi-a petrecut întreaga viaţă. Aici a adunat copii şi tinerii cărora le împărtăşea învăţătura lui Hristos. Copiii învăţau despre credinţa în Dumnezeu, despre dragoste, dăruire şi mântuire. De-a lungul vieţii sale, i s-au atribuit multe miracole şi se spunea despre Sfântă că avea darul profeţiei. În jurul ei a strâns mulţi ucenici care au devenit apoi părinţi ai creştinismului.

Într-una dintre discuţiile sale, Sfânta Ita spunea:

- Sunt pe această lume pământească trei lucruri care Îl nemulţumesc profund pe Dumnezeu, şi anume: un chip care urăşte oamenii, voinţa omenească care se supune răului şi încrederea pe care oamenii o au în avuţii.

- Dar există şi cealaltă parte, adică sunt şi trei lucruri care Îl mulţumesc pe Dumnezeu?, întrebă una dintre ucenicele sale. 

- Desigur, răspunse Sfânta Ita. Acestea sunt: o inimă care îşi pune toată credinţa în Dumnezeu, o viaţa religioasă modestă şi milostenia.

Cunoscută mai mult în Irlanda, Sfânta Ita este şi protectoarea tinerelor. Poate şi de aceea multe fete irlandeze poartă numele Sfintei.

Sfânta Ita a trecut la Domnul în anul 570. Calendarul ortodox o sărbătoreşte pe data de 15 ianuarie.

Ce înseamnă numele Ita?

Numele Ita este de origine celtică şi se traduce prin „dragoste divină“. 

Sfânta Monica

Sfânta Monica s-a născut în Tagaste (Algeria de astăzi), în anul 322, din părinţi iubitori, care au crescut-o în spirit creştin. Căsătoria ei cu un funcţionar păgân pe nume Patricius nu a fost una fericită din cauza temperamentului impulsiv al acestuia. Însă, credinţa şi rugăciunile constante ale Monicăi, blândeţea caracterului său au reuşit să domolească temperamental soţul, astfel încă Monica a avut o căsnicie liniştită. Dintre cei trei copii ai săi - Augustin, Navigius şi Perpetua -, Augustin era încăpăţânat, neascultător şi necinstit faţă de mama sa. Însă marea credinţă a Monicăi, participarea ei la slujbele zilnice de la biserică, rugăciunile numeroase şi posturile au făcut ca, în cele din urmă, soţul ei să se convertească la creştinism. Cu toate că acesta nu a fost de acord să boteze copii, Monica a continuat să se roage pentru aceştia.

Când i-a cerut ajutor episcopului pentru Augustin, acesta i-a spus:

- Tu să continui să te rogi Mântuitorului Iisus Hristos şi Domnul să te binecuvânteze pentru că nu este posibil ca fiul tău, pentru care ai vărsat atâtea lacrimi, să fie pierdut.

În cele din urmă a reuşit să-l convertească la creştinism pe Augustin şi să domolească astfel violenţa caracterului său. Ulterior, Sfântul Augustin avea să spună despre mama sa:

- Mama mea m-a născut de două ori; însă ce-a de-a doua naştere a fost un chin spiritual îndelungat din rugăciuni şi multe lacrimi. Dar bucuria pe care am simţit-o în clipa în care L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu a fost una imensă. 

Monica le sfătuia pe femeile care aveau probleme cu soţii lor:

- Să fiţi blânde, să vă ascultaţi soţii şi să nu căutaţi niciodată motive de ceartă. Căsătoria înseamnă linişte, dar şi tăcere şi înţelegere.

La scurt timp după ce fiul său, Augustin, a fost botezat, sufletul Monicăi a trecut la Domnul. A fost înmormântată la Ostia, iar nouă secole mai târziu, moaştele sale au fost transferate la Roma.

Sfânta Monica este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 4 mai

 Sfintele surori Kyra şi Marana din Siria

Kyra şi Marana erau două surori ce au trăit în secolul al IV-lea în oraşul Veria (Berea) din Siria. Proveneau dintr-o familie ilustră şi foarte bogată. Când ajung însă la vârsta deplinei înţelegeri, din cauza faptului că cei din jurul lor defăimau dreapta credinţă, cele două surori au ales să părăsească casa părintească. 

- Lipsa credinţei în Dumnezeu a celor din această casă ne facem să plecăm de aici, au spus cele două surori. Noi dorim să ne petrecem restul vieţii în ascultare faţă de cuvântul Domnului, în post şi rugăciune.

Astfel, au ajuns într-un loc unde au cumpărat o bucată de pământ pe care şi-au ridicat o căsuţă. Acesteia i-au astupat uşa cu pietre, lăsând liberă doar o deschizătură în acoperiş, pentru a primi hrană.

Despre ele se spune că mâncau doar o dată la patru zile, iar zilele şi nopţile le petreceau în rugăciune şi pocăinţă. Pentru a îndepărta ispitele, dar şi duhul mândriei, cele două sfinte surori purtau lanţuri grele de fier pe trup, iar veşmintele modeste le acopereau în întregime.

Atunci când au primit vizita Episcopului Theodoret al Cirului, acesta le-a spus:

- Văd cât de mult doriţi să fie plăcute lui Dumnezeu, însă aceste lanţuri sunt prea grele pentru voi.

Deşi episcopul le-a sfătuit să îşi îndepărteze lanţurile de pe corp, mai ales pe Kyra, care era foarte slăbită şi cu greu putea sta în picioare, cele două surori au refuzat. 

În cei patruzeci de ani cât au trăit în asceză, doar o singură dată au ieşit din casă, pentru a face un pelerinaj în Ierusalim, spre a se ruga la Mormântul Mântuitorului. La întoarcerea din Ierusalim, însă, nu au mâncat nimic. Şi la fel au procedat când au mers de au văzut mormântul Sfintei Tecla din Isauria. 

Sfintele surori Marana şi Kyra au trecut la Domnul în anul 450. 

Sfintele Marana şi Kyra sunt celebrate în calendarul creştin pe 28 februarie.

Ce înseamnă numele Marana şi Kyra?

Numele Kyra provine din persană şi înseamnă „soare“. De asemenea, poate fi pus în relaţie cu grecescul „kyrios“, care înseamnă „stăpân“. Numele Marana provine din persană şi înseamnă „lună“. 

Sfântul Hermes

Sfântul Hermes s-a născut în Grecia şi a pătimit pentru Hristos la Roma, în anul 120, când a trecut în rândul sfinţilor. Sfântul Hermes a pătimit împreună cu cei de o credinţă creştină, în Roma fiind ucis la ordinul împăratului Aurelian. Pentru că Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, Sfântul a făcut numeroase minuni în timpul vieţii sale, ajutând la pregătirea duhovnicească prin post şi multe rugăciuni a celor ce doreau să se boteze prin lepădarea de duhurile rele. Nefiindu-i frică de asprele pedepse aplicate în acea vreme creştinilor, Sfântul Hermes îi tămăduia pe cei ce doreau să-L primească în sufletele lor pe Iisus Hristos. Pentru că a slujit Sfânta Biserică cu multă râvnă şi credinţă nemăsurată, Hermes va cunoaşte sfârşitul mucenicesc prin tăierea capului. 

Sfântul Hermes este sărbătorit în calendarul ortodox pe data de 31 decembrie. Sfântul Hermes este considerat protectorul oraşului Acquapendente din Lazio, Italia, iar numele său este invocat pentru tratarea celor suferinzi de afecţiuni mintale.

Ce înseamnă numele Hermes?

Numele „Hermes“ vine din limba greacă şi s-ar traduce prin „turn, piatră de hotar“. În mitologia greacă, Hermes era protectorul călătorilor, al scriitorilor, al atleţilor, al comercianţilor şi al oratorilor. 

Sfânta Alena, martira din Belgia

Sfânta Alena s-a născut în secolul al VII-lea d.Hr. în Dilbeek, în afara oraşului Brussels din Belgia. A fost botezată creştină fără ca părinţii ei, care erau păgâni, să ştie acest lucru. După ce a crescut, mergea de multe ori la slujbe, fără să-i înştiinţeze pe părinţi. Într-o noapte, tatăl său a poruncit servitorilor s-o urmărească. Au văzut-o cum a intrat într-o capelă. Tatăl ei şi-a dat seama că este creştină şi a poruncit ca fiica sa să fie arestată. Când soldaţii trimişi de tatăl său au venit s-o aresteze, Alena a opus rezistenţă. Dar soldaţii au rănit-o la un braţ şi, în cele din urmă, Sfânta şi-a pus sufletul în mâinile Domnului. Braţul rănit a fost luat de un înger şi pus în altarul din capela unde Alena mergea să se roage.

După ce au văzut aceste miracole, părinţii Alenei s-au convertit şi ei la creştinism. În arta tradiţională, Sfânta Alena este înfăţişată fără un braţ în timp ce vindecă un orb, alteori ea apare alături de un înger ce o ajută. Moaştele Sfintei Alena se află astăzi în capela din Forest, Belgia. Numele ei este deseori invocat în rugăciuni pentru sănătate, mai ales că Sfânta Alena ajută la tămăduirea credincioşilor care au probleme cu ochii. În calendarul ortodox, Sfânta Alena este sărbătorită pe data de 18 iunie.

Ce înseamnă numele Alena?

Numele Alena este derivat de la numele Magdalena, care îşi are originea în cuvântul „magdala“. În Vechiul Testament, Magdala era un sat din Galilea, iar numele de „magdala“ înseamnă în ebraică „turn“. 

Sfinţii Mucenici Eulampius şi Eulampia

Eulampius şi Eulampia erau fraţi şi locuiau, la începutul secolului al IV-lea, în Nicomedia. Pentru că s-a împotrivit decretului emis de împăratul roman Maximian prin care toţi creştinii erau condamnaţi la moarte, Eulampius a fost adus în faţa împăratului.

- Renunţă la credinţa ta şi vei trăi!, i-a spus împăratul lui Eulampius. 

- Nu voi renunţa niciodată la Domnul Dumnezeul meu!, a răspuns Eulampius hotărât. 

Atunci, împăratul a poruncit să fie legat cu lanţuri de fier şi bătut. Dar, în timpul chinurilor, Eulampius le-a spus soldaţilor care-l băteau:

- Doresc să mă duceţi la templul zeului Marte!

Împăratul şi toţi cei prezenţi erau încântaţi să audă acestea, gândindu-se că Eulampius va renunţa la credinţa creştină. 

Dar, în templul lui Marte, Eulampius s-a aspropiat de statuia zeului şi a strigat:

- În numele Mântuitorului Iisus Hristos, îţi poruncesc să ieşi şi să cazi jos sfărâmat în bucăţi. 

Imediat, duhul necurat a ieşit din statuie şi a căzut jos zdrobit de credinţa lui Eulampius. Atunci, cei prezenţi au exclamat uimiţi:

- Dumnezeul creştinilor este Singurul Dumnezeu. Lui să ne închinăm!

În timp ce Eulampius a fost luat de soldaţi şi dus în camera de tortură, sora lui, Eulampia, a venit înaintea judecătorilor şi le-a spus:

- Şi eu sunt creştină şi cred în Dumnezeu Tatăl, în Fiul Său şi în Sfântul Duh.

Judecătorii s-au uitat la ea cu uimire, însă Sfânta şi-a adus aminte de vorbele fratelui său: „Soră, să nu îţi fie teamă, pentru că cei ce-ţi ucid trupul nu-ţi pot ucide şi sufletul“.

Apoi, Eulampia a fost luată şi ea de soldaţi şi chinuită. Cei doi fraţi şi-au găsit sfârşitul mucenicesc fiind tăiaţi de sabie.

Sfinţii Mucenici Eulampius şi Eulampia sunt sărbătoriţi în calendarul ortodox pe data de 10 octombrie.

Ce înseamnă numele Eulampius şi Eulampia?

Numele Eulampis şi Eulampia derivă din limba greacă şi înseamnă „strălucitor“. 

Sfânta Sebastiana

Sfânta Sebastiana a fost una dintre uceniţele Apostolului Pavel. Prinsă şi aruncată în închisoare la ordinul împăratului Diocleţian, pe vremea persecuţiei împotriva creştinilor, Sebastiana a fost adusă în faţa guvernatorului Serghie din oraşul Marcianopolis.

- Am auzit că ai fost uceniţa acelui apostol al creştinilor, cum i se spunea, Pavel. Este adevărat? 

- Da, este adevărat, Apostolul Pavel este cel ce m-a încreştinat, a răspuns Sebastiana.

- Te închini zeilor noştri?, a mai întrebat-o acesta.

- Eu sunt creştină şi mă închin doar lui Dumnezeu, a răspuns aceasta.

- Dacă nu îţi schimbi gândul, trupul tău va cunoaşte torturi înfiorătoare, a încercat s-o sperie guvernatorul.

- Eu sunt pregătită oricând să-mi dau viaţa pentru Hristos, a răspuns Sebastiana convingătoare. 

Văzând guvernatorul Serghie cât de încăpăţânată este Sfânta în credinţa sa, a poruncit să fie bătută şi aruncată în temniţă. În închisoare i s-a arătat Apostolul Pavel, care i-a spus:

- Bucură-te şi nu te mâhni că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru a-L mărturisi pe Hristos.

Toată săptămâna cât a stat în temniţă Sebastiana a continuat să se roage Mântuitorului. 

Apoi, guvernatorul a poruncit soldaţilor săi:

- Să o luaţi din temniţă şi să o aruncaţi în cuptorul acela încins.

- Doamne Dumnezeule, apără pe roaba Ta, se ruga ea neîncetat, flăcările cuptorului neatingând-o defel. Şi cum continua ea să se roage, deodată, din cer, Dumnezeu a trimis o ploaie năprasnică şi atât de multă grindină a căzut încât a stins tot focul din cuptor. Văzând toate acestea, guvernatorul Serghie a poruncit:

- Luaţi-o de aici şi duceţi-o în cetatea Heraclea la guvernatorul Pompian. Să poruncească el ce va face cu ea.

Şi soldaţii au dus-o acolo şi pentru a doua oară a fost bătută şi chinuită. Cu toate aceastea, Sebastiana a rămas fermă în credinţa sa. 

- Renunţi la Dumnezeul tău pentru a te închina idolilor noştri?, a întrebat-o guvernatorul Pompian.

- Nicidecum, a fost răspunsul Sfintei.

Atunci, guvernatorul a dat porunca ca Sebastiana să fie decapitată. Trupul ei a fost apoi aruncat în mare, luat de îngeri şi dus în Insula Rodos. Iar Amia, o nobilă creştină, aflând de locul unde era trupul Sfintei, a înfăşurat moaştele cu pânză curată şi cu miresme scumpe şi le-a asezat la loc de cinste.

Sfânta Sebastiana este sărbătorită în calendarul ortodox pe data de 24 octombrie.

Ce înseamnănumele Sebastiana?

Numele Sebastiana este forma feminină a lui „Sebastian“, ce derivă din „Sebaste“, un oraş roman în Asia Minor, dar şi din grecesul „sebastos“, care se traduce prin „respectabil“. 

Sfintele Edana, Monenna şi Syra din Irlanda

Sfânta Edana, cunoscută şi ca Sfânta Edna sau Eidyn, a trăit în Irlanda, în secolul al VI-lea, în oraşul mărginit de râurile Boyle şi Shannon. A fost influenţată de învăţăturile Sfântului Patrick, de la care a primit binecuvântare înainte de a se călugări.

Multe parhoii din vestul Irlandei poartă numele Sfintei. Oraşul Edinburgh din Scoţia se pare că a fost numit după numele Sfintei - „Důn Édana“, care înseamnă „castelul Edanei“ sau „fortăreaţa Edanei“. Se spune că Sfânta Edana a călătorit în Scoţia, unde a întemeiat o mănăstire. 

Sfânta Edana este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 5 iulie. 

Ce înseamnă numele Edana?

Numele Edana este de origine galeză şi înseamnă „foc“. 

Sfânta Monenna s-a născut în secolul al V-lea, fiind foarte apropiată de învăţăturile Sfântului Patrick. A întemeiat mănăstirea Sliabh Cuillin. Cele opt călugăriţe care trăiau aici vieţuiau în sărăcie, dedicându-şi viaţa în exclusivitate Domnului Iisus Hristos. Încă din timpul vieţii, Sfintei Monenna i s-au atribuit multe minuni. A trecut la Domnul în anul 518.

Sfânta Monenna este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 6 iulie.

Ce înseamnă numele Monenna?

Numele Monenna este derivat din limba franceză, termenul Manon îşi are rădăcina în cuvântul Maria, de sorginte evreiască şi care se traduce prin „marea tristeţii“.

Sfânta Syra s-a născut în Irlanda, în secolul al VII-lea. A fost sora Sfântului Fiaker, pe care l-a urmat în Franţa, unde a căutat protecţia episcopului Faro din Meaux. Sfânta Syra şi-a dedicat viaţa slujirii Mântuitorului Iisus Hristos în umilinţă, rugăciune, devotament.

Este cinstită atât în Franţa, cât şi în Irlanda pe data de 8 iunie.

Ce înseamnă numele Syra?

Numele Syra este o variantă a numelui persan Siria, care înseamnă „strălucire“. 

Sfânta Casilda din Toledo

Sfânta Casilda s-a născut la sfârşitul secolului al IX-lea d.Hr. Era fiica regelui musulman Almamun din Toledo, Spania. Încă de mică a arătat compasiune pentru cei năpăstuiţi şi în special pentru cei întemniţaţi. 

Se spune despre ea că, odată, mergea spre o închisoare cu un coş plin de pâini. Un soldat a oprit-o şi a întrebat-o:

- Ce ai acolo în coş?

- Trandafiri, a răspuns Casilda. 

Soldatul a dat la o parte prosopul ce acoperea coşul şi a văzut că, într-adevăr, erau trandafiri.

Când încă era tânără, Casilda s-a îmbolnăvit şi a refuzat ajutorul doctorilor musulmani. Ea a călătorit până în partea de nord a Peninsulei Iberice pentru a bea apă sfinţită. A fost vindecată şi botezată creştină în oraşul Burgos, unde este venerată şi astăzi. După ce s-a încreştinat, şi-a dus viaţa mai departe în solitudine şi rugăciune. Se spune despre Sfântă că a trăit o sută de ani. Sufletul ei a trecut la Domnul în anul 1050. 

Sfânta Casilda este sărbătorită în calendarul ortodox pe data de 9 aprilie. Ce înseamnă numele Casilda?

Numele Casilda este de origine musulmană şi s-ar traduce prin „fecioara care poartă sabia“. 

Sfântul Florian

Despre Sfântul Florian se spune că a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian şi era comandantul armatei imperiale romane în provincia Noricum. Pe lângă conducerea armatei, lui îi revenea responsabilitatea brigadei de prevenire şi stingere a incendiilor. 

Împăratul Diocleţian a dat poruncă ca toţii creştinii să fie prinşi şi ucişi. Astfel, comdandantul roman Aquilinus a fost trimis să îndeplinească porunca împăratului. Acesta i-a spus lui Florian:

- Tu, la fel ca şi ostaşii săi, trebuie să aduci jertfă zeilor romani. Este porunca împăratului.

- Dumnezeul meu nu mă lasă să mă închin nici unei zeităţi păgâne. Eu nu recunosc alt Dumnezeu în afară de Dumnezeul creştinilor, a afirmat Florian cu sinceritate.

Auzind acestea, Aquilinus a poruncit soldaţilor romani să-l lege pe Florian şi să-l bată folosind ţepuşe şi bâte înroşite în foc, pentru a-l chinui şi a-l sili să renunţe la creştinism.

Văzând însă dârzenia lui Florian, Aquilinus a porunci soldaţilor:

- Dacă nu vrea să renunţe la zeul lui, atunci încăpăţânarea îi va aduce moartea. 

Şi Florian a fost aruncat în râu cu o piatră agăţată de gât.

Se povesteşte că, mulţi ani mai târziu, o femeie pe nume Valeria a avut un vis în care i s-a arătat Sfântul Florian. Acesta i-ar fi spus să îi ia trupul din lac şi să îl înmormânteze creştineşte.

Sfântul Florian este sărbătorit în calendarul creştin pe data de 4 mai. Este considerat protectorul Poloniei şi al Austriei. 

Numele lui este invocat de cei ce se află în situaţii de incendiu sau inundaţii. Este protectorul pompierilor, berarilor, coşarilor şi fabricanţilor de săpun.

Ce înseamnă numele Florian?

Numele Florian este derivat din latinestul „flos“, aducând aminte de numele roman „Florianus“ care înseamnă „floare“

Sfânta Florentina din Cartagina şi Sfânta Aurea din Cordoba

Sfânta Florentina s-a născut în Cartagina, Spania, la mijlocul secolului al VI-lea. Era sora sfinţilor Leandru, Fulgentius şi Isidor, care au ajuns mai târziu episcopi creştini. Rămasă orfană de mică, Florentina a fost dată în grija fratelui ei mai mare, Leandru, care îşi începea atunci viaţa monastică. Influenţată de învăţăturile fratelui ei şi crescută în spirit creştin, Florentina a ajuns să îmbrăţişeze la rândul ei viaţa ascetică. 

Florentina a urmat cu stricteţe sfaturile fratelui său, care o îndemna atât pe ea cât şi pe celelalte tinere călugăriţe din mănăstire să citească Biblia, să postească şi să se roage, să îşi iubească aproapele şi să îi ajute pe membrii comunităţii, să arate prudenţă şi stricteţe în faţa oricăror mâncăruri şi băuturi.

Mai târziu, a ajuns stareţă la Mănăstirea „Sfânta Maria“ de Valle, lângă Eciji, în Spania.

Florentina a trecut la Domnul în secolul al VII-lea, în jurul anului 612. 

Sfânta Florentina este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 20 iunie. 

Ce înseamnă numele Florentina?

Numele Florentina este derivat din numele de origine romană Florentius (din latinescul „florens“), care se traduce prin „înfloritor, prosper“.

Sfânta Aurea (cunoscută şi ca Sfânta Aura) s-a născut în Cordoba, în secolul al IX-lea, din părinţi musulmani. Era soră cu Adolphus şi Ioan, care au devenit ulterior martiri.

Aurea a devenit creştină după decesul soţului ei şi s-a călugărit la mănăstirea din Cutecara, unde a rămas timp de douăzeci de ani. Rudele ei musulmane au descoperit că este călugăriţă în acea mănăstire şi au adus-o în faţa judecătorului. Sub mari presiuni, a renunţat în faţa judecătorului musulman la creştinism, fapt pe care l-a regretat toată viaţă. Oricum, după acest episod a continuat să se roage în secret, Aurea rămânând de fapt, în sufletul şi în purtarea sa, creştină. Când familia ei a descoperit că nu a renunţat la creştinism, a denunţat-o, iar în anul 859 a fost decapitată, primind astfel cununa muceniciei.

Sfânta Aurea sau Aura este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 9 iulie.

Ce înseamnă numele Aurea?

Numele Aurea provine din latinescul „aura“, care înseamnă nimb, aureolă. 

Sfintele Muceniţe Marta şi Maria şi fratele lor, Licarion

Dragi copii,

Cu sute de ani în urmă, într-un orăşel de prin părţile Asiei, trăiau două surori, Marta şi Maria şi fratelor lor, Licarion. De mici, cele două surori şi-au închinat viaţa Mântuitorului Hristos.

Într-o zi, pe lângă casa lor a trecut un domnitor păgân ce se închina idolilor. 

Acesta le-a auzit pe cele două surori spunând:

- Suntem creştine! Credem cu tărie în Mântuitorul nostru, Iisus Hristos!

Domnitorul s-a uitat la ele şi le-a zis:

- Sunteţi tinere, nu ştiţi ce spuneţi! le-a spus domnitorul, pe un ton aspru.

- Nu-i adevărat! Noi suntem creştini, a adăugat un copilaş, care nu era nimeni altul decât frăţiorul celor două surori, Licarion.

- Renunţaţi la credinţă voastră şi închinaţi-vă zeilor mei, care sunt stăpânitorii a tot ce este în această lume! a mai zis domnitorul păgân.

- Noi suntem creştini şi Stăpânul nostru este Mântuitorul Iisus Hristos! au spus plini de credinţă surorile Marta şi Maria şi frăţiorul lor, Licarion.

- Atunci, să fie spânzuraţi de o cruce de lemn! a dat poruncă domnitorul unor ostaşi.

Şi ostaşii i-au spânzurat pe cei trei creştini pe cruci şi, astfel, Maria, Marta şi Licarion şi-au găsit sfârşitul mucenicesc.

Ce înseamnă numele Maria?

Numele Maria înseamnă „tristeţe“, „bine-plăcută lui Dumnezeu“. Se pare că numele Maria este de origine egipteană, în această limbă, cuvântul „myr“ însemnând „îndrăgită, bine-plăcută“, iar „mr“ însemnând „dragoste“, de unde şi derivatul de Maria.

Ce înseamnă numele Marta?

Numele Marta este de origine aramaică şi înseamnă „stăpână“, „doamnă a casei“.

Sfânta Engracia din Spania

Sfânta Engracia 

Sfânta Engracia s-a născut în Braga, Spania, şi încă de mică a fost promisă soţie unui nobil, Rousillon. Când a sosit vremea căsătoriei, Rousillon a trimis o escortă formată din unchiul său, Lupercius, şi alţi şaisprezece nobili, alături de o servitoare pe nume Julia ca să o peţească. Când nobilii din escortă au ajuns la Zaragoza, au aflat despre prigoana creştinilor sub guvernatorul Dacian.

Engratia a încercat să-l convingă pe guvernator să nu mai asuprească creştinii, însă acesta a poruncit ca Engracia să fie bătută, iar mai apoi întemniţată, când s-a auzit că este şi ea creştină.

Engracia a trecut la Domnul în anul 303, rănile cauzate de lovituri grăbindu-i sfârşitul mucenicesc.

Biserica „Sfânta Engracia“ din Zaragoza a fost construită pe locul în care Engracia împreună cu alţi creştini au fost martirizaţi. Aceşti martiri, cunoscuţi ca Martirii din Zaragoza, s-au numit: Engracia, Lupercius, Julia, Caius, Crescentius, Successus, Martial, Urban, Quintilian, Publius, Fronto, Felix, Cecilian, Evodius, Primitivus, Apodemius şi alţi patru bărbaţi purtând numele de Saturninus. 

Sfânta Engracia este sărbătorită în calendarul creştin pe data de 16 aprilie.

Ce înseamnă numele Engracia?

Numele Engracia este de origine latină şi înseamnă „dragoste şi protecţie a graţiei divine“. 

Articole scrise de Iuliana Nita si aparute in Ziarul Lumina, la rubrica "Vietile sfintilor pentru  copii"