Povesti din tara legumelor

Vă scriu din dorinţa de a vă propune un material “gastronomic” al legumelor. În aprilie 2009 am scris o carte pentru copii “Poveşti din Ţara Legumelor”. Este o carte pentru copii cu poveşti cu legume în care legumele sunt personaje principale, sunt însufleţite, au ochi, mâini, picioare, sunt triste sau bucuroase, aleargă, etc.

“Proiectul” meu a pornit de la o întâmplare adevarată: poveştile pe care le spuneam băiatului meu la masă, despre ce ar spune domnul Dovlecel dacă el nu ar mânca deloc legume…. Se constituie astfel o poveste în poveste. Le-ar fi util copiilor să fie familiarizaţi cu această lume a legumelor, mai ales că părinţii sunt deseori supăraţi de mofturile pe care copiii le fac în privinţa consumului de legume.

Cartea se adresează tuturor copiilor, şi celor mari şi celor mici. Sunt incluse 10 poveşti despre legume, i.e., întâmplări ale doamnei Ceapă sau cum au reuşit surorile Mazăre să ajungă în ciorbiţa de legume, ce sfaturi i-a oferit domnul Anghel-Sparanghel, fost consultant, doamnei Roşii, actualment directoare a Fabricii de Legume, etc.

Legumele vorbesc între ele, sunt supărate sau încântate, vor cu tot dinadinsul să fie pe placul şi gustul copiilor. Am dorit ca aceste poveşti să fie independente una de cealaltă, astfel încât să fie citite cu uşurinţă. Poveştile încep şi se închid astfel: o mămică îi spune fetiţei sale mofturoase câte o poveste în timpul mesei. Fetiţa găseşte interesantă povestea şi sfârşeşte prin a mânca tot din farfurie.

Copiii are fi foarte încântaţi să cunoască Poveştile din Ţara Legumelor.

Preţul cărţii este de 29 lei.

OFERTA: cine o comanda de pe blog o poate achizitiona la 15 lei (+taxele postale)

Vă mulţumesc,

Iuliana Gabriela Nita

Vinetica

— Mami, ce mi-ai pregătit la gustare? se auzi din cameră glasul Alexandrei.

— Ceva foarte bun, spuse mama. Vino să vezi!

Şi Alexandra se duse fuguţa în bucătărie. Mama îi pregătise salată de vinete.

— Uau, mami! zise fetiţa încântată. Salată de vinete! Preferata mea!

— Da, însă salata de vinete se asortează cu…

— Ştiu eu, ştiu eu, ridică Alexandra mâna sus. Cu roşioare. Mama, vreau două felii de salată de vinete cu roşioare, şi Alexandra bătu bucuroasă din palme. Dar mama, în timp ce mănânc îmi spui, te rog frumos, o povestioară despre vinete?

Cu mulţi ani în urmă, Familia Vânătă fusese plantată de fermier în Ţara Legumelor.

Vinetele aveau o tradiţie îndelungată din ţara de unde veneau: era folosite la salată, iar copiii erau pur şi simplu încântaţi de salata de vinete. De aceea, mulţi cumpărărori veneau la supermarket, aprozar sau chiar în pieţe pentru a cumpăra vinete dolofane.

Cea mai mică surioară din familia Vânătă, Vineţica, era tare mândră de originea familiei sale. Auzise multe poveşti de la tatăl şi bunicul ei despre tradiţia familia Vânătă, despre câte de îndrăgite erau vinetele la curţile împăraţilor şi regilor. Vineţica avea şi o prietenă cu care se juca toată ziua cât stătea la soare să se coacă, domnişoara Brocollina, ce provenea din cunoscuta familie de Brocolli. Într-o zi, în timp ce cele două prietene se jucau, Vineţica i-au spus Brocollinei:

— Ştii ce îmi doresc eu, dragă prietenă? îşi întrebă Vineţica în taină prietena.

Aş vreau să ajung să fiu salată de vinete în cel mai frumos borcan! Şi de acolo, să ajung în casele tuturor copiilor, şi toată lumea să mă dorească!

— Dar tu nu ai cum să îţi impui punctul de vedere! îi spuse Brocollina. Poţi să ajungi bucăţele într-o tocăniţă de legume, sau poţi fi tăiată în două şi prăjită cu usturoi.

Nu ai de unde să ştii care îţi va fi destinaţia, dacă vei ajunge în piaţă sau direct la fabrică!

— Poate că ai dreptate! zise cu tristeţe Vineţica. Dar, familia Vânătă este recunoscută pentru salata delicioasă de vinete. Iar cât îi priveşte pe copiii, ei ne adoră. Iar eu nu vreau ajung bucăţele în tocăniţă! Eu vreau să fiu salată de vinete, aşa cum au fost şi stră-străbunicii mei.

— Da, eu te cred, încercă să-o convingă Brocollina, însă timpurile şi gusturile s-au schimbat! Nu mai sunt ca pe vremea stră-străbunicilor tăi!

— Eu fac parte din familie de renume! Familia mea este cunoscută ca fiind Familia

Vinetei Dolofane. Noi de generaţii am slujit cu supunere salata de vinete. Eu nu fac parte din familia vinetelor pitice ce ajung în tocăniţe!

Dar nici nu termină bine de vorbit, că Vineţica simiţi cum mâna şi picioarele îi sunt strivite de pantoful fermierului.

— Au! Au! Au! Ce durere îngrozitoare! zise cu o voce gâtuită Vineţica.

— Vai! Ce îngrozitor arăţi, draga mea prietenă! o compătimi Brocollina, care nu-şi putea crede ochilor cum dintr-o vânătă arătoasă ca o împărăteasă, Vineţica ajunsese storcită şi leşinată, tocmai bună de o tocăniţă.

— Ce mă fac eu acuma? se tângui Vineţica. Cine o să mă mai dorească pe mine

acuma să fiu salată? Uită-te în ce hal am ajuns! şi privi spre Brocollina cu ochii plini

— Nu te întrista şi nu mai plânge! o consolă Brocollina. Nu este o tragedie aşa de mare că nu mai ajungi să fi salată de vinete! Poate că celelalte surori ale tale sau frăţiorii tăi vor ajunge salată şi vor duce astfel tradiţia familiei mai departe! Eu ţi-am spus ţie că oamenii şi-au mai diversificat gusturile între timp şi vor acuma să încerce noi combinaţii de legume, îi zise înţeleapta Brocollina.

— Noi combinaţii de legume? Cum vine asta? întrebă nedumerită Vineţica.

— Cum ar fi... şi Brocollina deveni dintr-o dată gânditoare. Cum să-ţi spun eu?!

Adică, cum ar fi, tot un fel de salată, sau poate chiar o tocăniţă de vinete, brocolli şi conopidă. Da! Asta e! Ce spui? zise Brocollina încântată de noua ei descoperire.

— Hmm! Zic că-i interesantă combinaţia! Adică, asta ar însemna ca noi două să

ajungem împreună într-un borcănel?

— Poate că da! Confirmă Brocollina.

— Atunci, ai avut dreptate! Nu-i chiar aşa de tragic ceea ce mi s-a întâmplat!

Şi, ca şi cum fermierul ar fi auzit gândurile domnişoarei Vineţica, o luă din răsad împreună cu Brocollina şi le duse pe amândouă acasă.

— Ce bine că le-ai adus! zise soţia fermierului. Chiar vroiam să încerc o nouă reţetă pentru iarnă de vinete şi brocolli.

Şi, chiar dacă visul nu i s-a îndeplinit în totalitate, Vineţica tot era încântată. Ajunsese în cel mai drăguţ borcănel pe care-l văzuse vreodată, alături de o prietenă

adevărată, buna sa Brocollina.

Ziua de plaja a domnului Cartof

“....Of, of, of, ce ma fac eu, vreau sa ies sa fac plaja! se tangui suparat domnul Cartof....”

Pataniile soldatului Castravecior

“....Intr-o zi, la restaurnat isi facu apartitia soldatul Castravecior. Era o leguma trecuta de prima tinerete, adica scapase de murat pentru ca fusese plecat in armata...”

Domnul Ardei la aprozar

“Si astazi va fi la fel de cald!isi spuse ganditor domnul Ardei, privind prin geamul aprozarului cum soarele ii toropea pe trecatorii de afara...”

Copilaria doamnei Rosie

“In Tara Legumelor, fermierul plantase cu multi ani inainte un mar. La inceput, cand era doar un puiut, legumele povesteau in fiecare dimineata cu el. Acum nici nu-l mai salutau!...”

Surorile mazare, Mazina si Zarina si ciorbita de legume

“Mica, rotunda si de un verde intens, Mazina era tot timpul preocupata de silueta ei. Spre deosebire de sora sa, Zarina, care era o bobita linistita, total neinteresata de aspectul ei estetic...”

Aventurile lui Spanache si Spinache

“Spanache si Spinache erau doua plante de spanac care se nascusera in acelasi rasad si ramasesera buni prieteni...”

Tristetea doamnei Conopida

“.....Sosise timpul recoltei. Ce bucurie! Numai doamna Conopida era trista...”

Domnul dovlecel la Fabrica de legume

“S-a intamplat ca intr-o zi, domnul Dovlecel sa isi uite acasa servieta lui cea verde...”

Domnisoarele microbi in Tara Copiilor Voinici

“....Intr-o zi, in aceasta Tara (Tara Legumelor) atat de frumoasa au ajuns, de pe meleaguri indepartate, domnisoarele Microbi: negre, urate, suparacioase si foarte nesuferite in tara de unde veneau...”

Va mai avertizam ca: 

“Povesti din Tara Legumelor TM” este marca intregistrata.

Copyright 2009 Iuliana Gabriela Nita

Toate drepturile sunt rezervate etc etc.

Atat textele cat si ilustariile sunt protejate prin Legea dreptului de autor 8/1996.

Ilustratii: Alexandra Niculae- Stoica

E-mail: bre.alexandra@yahoo.com